Și am ajuns la 39!

39 săptămâni de bucurie, durere, nostalgie, dragoste, curiozități, noi experiențe de nedescris,… că doar o mamă poate știi! Și fiecare sarcină este diversă in felul ei…
Cu picioarele mele de elefant abia mai reușesc să mă mișc prin casă, să fac strictul necesar… Cumpărături..doar online, noroc că s-a inventat internetul! Certuri cu soțul..că de!…Sunt țâfnoasă, nu mai îmi convine nimic, hormonii mei au luat-o razna..Trei ore de așteptare la ușa doctoritei cu care se presupune că voi avea parte de fericitul moment…

In fine, așteptăm cu sufletul la gură acea zi unică care pare că nu mai sosește…

Eu obosită, soțul obosit…credeam că și puiul este obosit, cat mai strâns în spațiul acesta întunecos și umed numit uter. Da’ de unde??
Toată noaptea a avut de lucru băiatul meu. Pare că-și dă teza de doctorat! Nu știu ce face el acolo înăuntru, dar tare-s curioasă! ( Și nu sunt o persoană curioasă de fel…).
Ore întregi sau mai bine zis toată noaptea de mișcări…Și ce mișcări! Pare că am opt mânuțe in burtă, nu două! Construiește, trage, împinge, lucru manual, nu glumă! E pus pe treabă!! Și ce viteză, și ce manualitate!
Veți spune: imposibil, un făt nenăscut nu poate prinde cu mânuța, nu gândește, nu vede, nu știe…Prostii!! Eu cred că știe exact ce face, ce vrea, ce simte…Sau poate am eu un mic extraterestru in burtă??😁
Plosc!! Plașc!! Bum!! Bam!! Oare ce face??? Pun mâna pe burtă și se oprește liniștit așteptând sa vadă ce se întâmplă…Iau mâna de pe burtă și reîncepe: Plosc!! Trosc!!…
E ocupat…Tare ocupat! Și când mă gândesc că toate cărțile și articolele despre nașteri pe care le-am citit scriu că în ultimele săptămâni el nu se mai poate mișca, e obosit și așa mai departe…
Eu mă simt de parcă aș avea mâinile unui doctor aflat în operație înăuntrul meu…Și nu glumesc!

Dar îl las, că-mi este așa de drag să-i simt degețelele, bătăile inimii și să știu că am acolo înăuntrul meu un pui de om care gândește, simte, se joacă, se enervează, sughiță, mănâncă și doarme…(câteodată 😁)…
Așa că te așteptăm cu brațele deschise dragul nostru băiat. Pătuțul, căruțul și cădița te așteaptă. De asemenea pamperșii, lăpticul și suzeta…
Îți doresc să trecem cu bine peste ziua sosirii tale, să fii sănătos și activ toată viața așa cum ești și în burtica lui mami, să papi mult, să te joci mult, să construiești, să dărâmi, să plângi și să râzi împreună cu noi. Te pupăm și te iubim, îngeraș drag!

Soțului meu…

Celei mai importante persoane din viața mea- jumătatea inimii mele și tatăl îngerașului care va intra curând în viețile noastre 💞

https://youtu.be/Ve4XD4LveU0 Because You Love’me…se auzea când mi-ai pus verigheta pe deget..Eu alesesem melodia, pentru că era motivul Da-ului meu…Pentru că mă iubesti, pentru că mă respecți și faci tot ceea ce-ți stă în puteri să mă faci cea mai fericită femeie și viitoare mămică.
Te-am cunoscut acum șapte ani jumătate, erai băiatul de la ziare…și nimic mai mult. Cumpăram in fiecare zi bilete, dar nu te observasem niciodată…eram prea ocupată cu tumultul vieții… Până in acea zi… minunată zi când destinul mi-a ridicat privirea și ne-am văzut…De atunci locuim împreună, de atunci împărțim bune și rele, de atunci am pierdut un înger și-am câștigat un altul; de atunci am străbătut munți și mări împreună, de atunci am urcat împreună mai sus de 5000 de metri pe muntele curcubeu, de atunci am trăit împreună trecutul poporului tău și am simțit respirația incașilor pe vârful Machupichu…De atunci ne-am oglindit in celebrele fântâni romane și am mers desculți in raiul Coastei Azzure…

De atunci ai incercat pentru prima dată leagănele unui parc de distracții…iar eu am călărit un cal superb…tot pentru prima dată!

De atunci am pregătit împreună cina.. și micul dejun…atunci când a fost posibil. De atunci m-ai sărutat în fiecare zi când ai plecat la lucru și când te-ai întors…Și acum săruți și burtica…😘😍😊…Iată de ce te iubesc!!!
Te iubesc pentru că ai venit mereu imediat de la servici când m-au luat cu salvarea…Te iubesc pentru că ești timid și nu ridici glasul niciodată, nici la mine, nici la altcineva…Te iubesc pentru că am picioarele umflate de la sarcină și tu vii obosit de la servici și-mi dai cu cremă să nu mă mai doară…pentru că mă întrebi mereu dacă mi-e sete sau foame…pentru că ai grijă să nu-mi lipsească nimic și faci ca totul sa fie posibil.💖
Îți mulțumesc, dragostea mea! Îți mulțumesc pentru îngerașul nostru, îți mulțumesc pentru dragostea și respectul pe care mi le oferi necondiționat, îți mulțumesc pentru că ești cea mai frumoasă și bună persoană din viața mea, cu excepția puiului care urmează să ne strige mami și tati, desigur…😊😜

Îți mulțumesc pentru că ai grijă de mine și mă susții in tot ceea ce fac, chiar daca uneori nu am ideile așa de clare…😪. Îți mulțumesc! Îți mulțumesc că ai venit in viața mea și ai rămas. Te iubesc nemărginit, dragul meu soț, chiar dacă nu ți-o spun niciodată… Sunt sigură că tu știi asta, așa cum și eu știu că tu mă iubești și sunt sigură că vom face un trio nemaipomenit împreună cu îngerașul nostru. Vă iubesc, dragii mei! Voi sunteți aerul, apa și hrana zilelor mele și nu cred că aș mai putea respira vreodată fără voi.

Mulțumesc, dragul meu!

Fluturaș sau submarin?

Au trecut 20 de săptămâni de când suntem împreună. Încep să-l simt mai mult decât un simplu gâdilat sau un fulg pe burtă.
Câteodată mi se fare un fluturaș care-și mișcă aripioarele, închis înăuntrul unei flori. Dar pare să-i placă acolo, nu se comporta ca o insectă blocată într-un spațiu mic și închis. Nu, el mișcă încet aripioarele, ca și cum ar zbura lin in mediul lui preferat.
Alteori simt doar undele lichidului amniotic care-l înconjoară și mă gândesc că va fi cu siguranță un bun inotător în viitor.
Sunt și acele nopți când mă trezesc speriată din somn, ca și cum m-ar fi călcat trenul…sau orice alt obiect imens în mișcare, care-mi joacă în picioare uterul și intestinul. Cum o fi reușind?? El e atât de micuț…dar senzațiile sunt atât de puternice.
Sau acele mișcări ritmice, care nu seamănă a nimic și care cel mai probabil se produc când sughiţă din cauza lichidului pe care îl înghite.
Cel mai frumos însă este atunci când ia forma unui submarin care se ridică la suprafața apei. Simți așa, deodată, dar usor cum se ridică ceva destul de mare si compact la suprafața burţii, nivelul de sub buric. Wow, e superb! un sentiment nou, neîncercat vreodată, unic și minunat. De multe ori îmi aduce zâmbetul pe buze această senzație. Încep sa-l cuprind usor cu mâinile și simt tot corpul lui micuț, capşorul, spatele..și mai ales bătăile inimii. Da, mai ales inimioara, cred că asta este magia unei ființe înăuntrul tău și nimic nu poate fi mai frumos decât bătaia inimii sale micuțe in palma ta.
Mica voastră creatură ce formă ia? Cum o simțiți? E fluturaș sau submarin? Sau poate este un ursuleţ…sau iepuraș… Mi-ar face mare plăcere să aud și părerile voastre. Puteți lăsa un comentariu mai jos, așa vom vedea ce minunății simte fiecare mămică în asteptarea dragului său puişor.