Fluturaș sau submarin?

Au trecut 20 de săptămâni de când suntem împreună. Încep să-l simt mai mult decât un simplu gâdilat sau un fulg pe burtă.
Câteodată mi se fare un fluturaș care-și mișcă aripioarele, închis înăuntrul unei flori. Dar pare să-i placă acolo, nu se comporta ca o insectă blocată într-un spațiu mic și închis. Nu, el mișcă încet aripioarele, ca și cum ar zbura lin in mediul lui preferat.
Alteori simt doar undele lichidului amniotic care-l înconjoară și mă gândesc că va fi cu siguranță un bun inotător în viitor.
Sunt și acele nopți când mă trezesc speriată din somn, ca și cum m-ar fi călcat trenul…sau orice alt obiect imens în mișcare, care-mi joacă în picioare uterul și intestinul. Cum o fi reușind?? El e atât de micuț…dar senzațiile sunt atât de puternice.
Sau acele mișcări ritmice, care nu seamănă a nimic și care cel mai probabil se produc când sughiţă din cauza lichidului pe care îl înghite.
Cel mai frumos însă este atunci când ia forma unui submarin care se ridică la suprafața apei. Simți așa, deodată, dar usor cum se ridică ceva destul de mare si compact la suprafața burţii, nivelul de sub buric. Wow, e superb! un sentiment nou, neîncercat vreodată, unic și minunat. De multe ori îmi aduce zâmbetul pe buze această senzație. Încep sa-l cuprind usor cu mâinile și simt tot corpul lui micuț, capşorul, spatele..și mai ales bătăile inimii. Da, mai ales inimioara, cred că asta este magia unei ființe înăuntrul tău și nimic nu poate fi mai frumos decât bătaia inimii sale micuțe in palma ta.
Mica voastră creatură ce formă ia? Cum o simțiți? E fluturaș sau submarin? Sau poate este un ursuleţ…sau iepuraș… Mi-ar face mare plăcere să aud și părerile voastre. Puteți lăsa un comentariu mai jos, așa vom vedea ce minunății simte fiecare mămică în asteptarea dragului său puişor.